El sta opus tristetii tale.
Te simti singura, abandonata,
Caci sunt departe.O lacrima mangaie pervazul.
Dar, nu e a ta! A cui e atunci?
Este a cerului,
Caci asa cum tu ti-ai incretit fruntea,
Asa s-a ingreunat si bolta cu nori cenusii.
Deschide-ti inima si lasa ploaia sa te spele,
Simte-mi mangaierea in fiecare picatura!
Lasa-ti lacrimile sa se contopeasca
Cu stropii ce cad!
Asa iti vei aduce aminte cum plangeam amandoi
de fericire!
Si daca tot nu simti, lasa intunericul
Sa prinda culoare sub ochii tai,
Sa deseneze, pastelat, zambetul meu
In sapte culori!
Uimita, te indrepti cu pasi nesiguri,
N-ai mai simtit asa ceva vreodata.
Nu te speria! Oare ai uitat?
Asta este prima ploaie sub care ai stat fara mine!
